Inghețat în teniși

citiți aici ce simțim și noi cînd scriem fără să gîndim.
Așa cum stă imortalizat parcă într-o poză de buletin fără analize la zi, gînditor și rece, cu degetul mîinii stîngi pe obrazul stîng, cu palma dreaptă zvîcnind gata să strîngă mînerul rachetei, trădat de privirea vie care ar striga new balls, profetul trecutului ne este contemporan încă tocmai pentru că aparține acelei familii de ziariști ce nu-și pierd sclipirea cînd moda lor deja a trecut. Stîngăcia scrisului cu mîna dreaptă mai poate face carieră pe "podișca pisicii" mizînd pe nesimțirea noastră, pentru că așa-i în teatru, acum pe scena desenată cu praf de calcar poate rătăci orice jucător care a exersat atîția ani la perete. Estetica guzganului rozaliu însă, n-o descoperi decît la duș, cînd pentru zgura din chiloții turcești e nevoie de ambele mîini.