Contesa de MontesQ a lucrat un Nou Jerseu

In "Tiene Vly" sau "Ten Swamps", denumire dată de coloniştii olandezi în 1688, dacă veţi suna întotdeauna de două ori la uşa unui apartament acceptabil de elegant, veţi găsi sub preş cheia care să aducă linişte în mlaştina noastră cea de toate zilele. Exploratorul Bartolomeu şi Puiul de Gostat au descoperit acolo Capul Bunei Speranţe încă de pe vremea cînd rulmenţii moldovenilor mai făceau furori la Ţarigrad şi peşcheşul, sugiucul şi pupatul papucului erau îndeletnicirile cotidiene ale ofiţerilor SRI însoţitori de tiruri pe drumul Călugărenilor, cel asanat de Banul Olteniei pentru liniştea urmaşilor urmaşilor, şi-a maşinilor lor de tipărit cupoane sub pravila lui Vacăroiu cel neştiutor de carte dar iute de a duce la îndeplinire Mizeria Istoricismului.
Reapăruţi parcă din durata lungă a istoriei a lui Fernand Braudel şi aflîndu-se ei în posesia conceptului de proprietate în devalmăşie, au dat marmotei ce e a marmotei şi glas peste timp mareşalului Antonescu, care întrebat la proces în 1946 de ce i-a adus la putere pe legionari a răspuns : " întrucît toată ţara era cu ei ". Neprinşi aşadar cu cartea lui Marx sub pernă, Mizeria filozofiei, ademeniţi de Popper cu Societatea deschisă la şliţ din UE, necititori de Milarepa ca să deosebească un Brâncuşi fals de un termopan autentic, dar iniţiaţi 45 de ani în Filozofia mizeriei lui Proudhon, ţara s-a vîndut de la sine cu ştampilă rotundă de la SIE, că a lor era atunci împarăţia cecurilor. Odată depăşite aceste stadii de capitalism primitiv, şocul votului ce va să vină era mult mai uşor de suportat, mai ales cînd de ales era unul care semăna cu Cuza, cel uşor de alungat pentru note proaste la purtarea ghiulului sau nesuflatul la timp in ciorbă. Întorşi fiecare pe la casele lor, fiecăruia după mărimea hobbyului i s-au încredinţat diverse gadgeturi: aşternuturi elveţiene, umbrele bulgăreşti, insectare cu licurici, saboţi olandezi, vuitoane la mîna a doua sau reviste cu ai Q mic.
Totul trebuia urzit în aşteptarea lui Ulise cel rătăcitor pe mări şi iubitor de escale în porturi cu zeamă bordeleză. Cînd s-a împlinit sorocul şi volta era singura manevră de neam prost acceptată de cancelariile de peste Tisa, cîţiva stropi strategici s-au scurs pe parchet şi tot românul plînsu MISA pe el. Ehe... copiii moşului, ca ţara să nu ajungă de poveste, trebuie o nouă prezentare, s-au prins şi ei că mitul cîrnatului tras în ţeapă în Piaţa Victoriei nu mai ajunge la toate gurile de meseni obişnuiţi cu tradiţionalul sînge la tavă. Aşadar se va pompa în toate instalaţiile apte încă de ceva turism nebalnear mitul săracului şi cinstitului descălecător de ţară şi al încălecătorului de îmbogăţiţi alogeni. Au ieşit deja la încălzire pentru europarlamentări, majoreta prestigioasei universităţi Madison Square Garden, o fostă mazetă de gazetă, cîţiva semidocţi locvace, o lojă de interlopi demni, vreo două cocote mistice, un set de consilieri de pluş, o garnitură de intelectuali de iarmaroc, un prigonit de peste ocean şi mai mulţi manelişti cu masterate. În celelalte ateliere de traforaj, penelopele care nu au urcat recamierul întregului mandat, pîndesc să le facă safteaua alături de vreo 322 de hiloţi rămaşi de la Termopilele anterioare, pentru care încă 5 ani ar fi parcă prea mult chiar şi pentru legendara lor răbdare de Itaca. Cu scut sau pe scut ? Aceasta-i întrebarea. Dar cine ? aici