Sorin Ovidiu Vîntu : "Domnule, cred că tot ce știți dvs încape pe spatele unui timbru poștal"

aici
veți găsi interviul "mîncătorului de căcat on line" Dan Tapalaga (caracterizarea îi aparține lui Doru Bușcu) cu Sorin Ovidiu Vîntu. (nu avem caracterizări atît de proaspete pentru ultimii doi)
Fară a divulga cine este purtător de vînătăi pe coate sau a intra în miezul (mă scuzați) fierbinte al PACOTILA & asociații, SOCOtim direct spre stepa contraeditorialului (că bine îi zice contraeditorial) directorulu editorialelulu și al tuturor zimbrilor și bizonilor cu turme de idei de la Realitatea Cațavencu unde îl găsim răstignit în cuneiforme pe însuși "pînă una alta, TRU, care fonetic semnifică adevărul britanic, e numele conspirativ al unei jalnice gogoși de Bărăgan". Dacă "băiatul de la HotNews" ar fi dat și el o limbă pe spatele timbrului poștal, altfel i s-ar fi lipit și lui eticheta, că altă etichetă ai dacă "Cineva acolo sus te pîndește" și nu scrii în doru lelii ca să superi fonetica unei jalnice localități din Bărăgan, Dor Mărunt.

Zimbrulu şi Vulturulu a fost un ziar apărut în secolul XIX în Moldova. Un exemplar al acestui ziar a ajuns să fie cel mai scump ziar din lume. A fost scos la Iaşi, iar valoarea exemplarului gazetei este dată de faptul că a fost francată cu opt mărci poştale "Cap de bour" de 5 parale, din a doua emisiune din 1858. În Moldova, Zimbrulu si Vulturulu era cunoscut ca ziar unionist, alături de revista „Steaua Dunării”, condusă de Mihail Kogălniceanu, iar valoarea unui abonament anual era de trei galbeni.

A fost tipărit în luna mai, iar coincidenţa a făcut ca acesta să fie primul dintr-un teanc de ziare expediat la Galaţi. Pentru că pachetul respectiv cântarea foarte mult, pe primul ziar s-au aplicat opt timbre din a doua emisiune «Cap de bour», cu legenda «PORTO GAZETEI», pe hârtie azurată, obliterate cu ştampila rotundă IASSY MOLDOVA.^[1] Este cea mai celebră francatură compusă, deoarece este formată din cinci mărci în ştaif plus o pereche şi un exemplar izolat. Era o marcă specială, destinată exclusiv achitării expedierii unui ziar prin poştă.

Ajuns la destinaţie, Zimbrulu si Vulturulu a fost vândut unui librar, colecţionar de timbre. Numele deţinătorilor acestui ziar în secolul al XIX-lea nu este cunoscut, pentru că nu există documente care să arate primii proprietari.

În 1969 proprietarul de atunci al ziarului, l-a prezentat, alături de colecţia sa de timbre, la o expoziţie mondială organizată la Sofia şi a câştigat marele premiu. Ulterior, ziarul a intrat în posesia unui colecţionar din Elveţia. Exemplarul a fost achiziţionat la începutul anului 2007 cu suma de 830.000 euro, în urma unei licitaţii, de Joseph Hackmey, un colecţionar evreu din Londra.