Rozeta vînturilor

Bilanţ după Bizanţ.
Pentru preşedintele Obama o Europă veche sau una nouă este o Europă unită. Bosforul spahiilor lor, obişnuiţi deja cu gustul cărnii de sub şaua teutonilor, au ridicat feregeaua veto-ului turc la nominalizarea lui Anders Fogh Rasmussen ca secretar general al NATO. Pe tablele noastre de şah unde zarurile n-au fost încă aruncate, damele de companie politică ridică şi ele pînzele şi botforii cam la înalţimea unui french cancan de muezin, dedulcite şi ele, cam de multişor nu-i aşa, la gustul cărnii de sub şalvari, o dudă se pregăteşte să dea un cal pentru un regat, o pereche de nebuni pitoreşti vîsleşte cu vînturile-n pînze spre o stînă de poldere, doi limacşi se caţără pe turnuleţe de nisip în aplauzele băloase ale unor felixi perplecşi, nişte pioni "emanaţi" din cărţi fac o rocadă cu infanta cea mică, regele lacustru nu se gîndeşte să cadă la pat iar poporul chibiţ biruitor îşi mai ia o pauză de gîndire de 20 de ani pentru a reflecta la următoarea mutare.

Obama a văzut "say cheese" pe prompter şi rîde de unul singur

Q Can you say with confidence that the steps the G20 nations are taking today -- committing to today will help the world, or will prevent the world to avoid a depression or a deeper recession?

PRESIDENT OBAMA: In life there are no guarantees; in economics there are no guarantees. The people who thought they could provide guarantees, many of them worked at AIG and it didn't work out so well. So there are always risks involved.
White House Photo, 4/2/09, Chuck Kennedy

Contesa de MontesQ a lucrat un Nou Jerseu

In "Tiene Vly" sau "Ten Swamps", denumire dată de coloniştii olandezi în 1688, dacă veţi suna întotdeauna de două ori la uşa unui apartament acceptabil de elegant, veţi găsi sub preş cheia care să aducă linişte în mlaştina noastră cea de toate zilele. Exploratorul Bartolomeu şi Puiul de Gostat au descoperit acolo Capul Bunei Speranţe încă de pe vremea cînd rulmenţii moldovenilor mai făceau furori la Ţarigrad şi peşcheşul, sugiucul şi pupatul papucului erau îndeletnicirile cotidiene ale ofiţerilor SRI însoţitori de tiruri pe drumul Călugărenilor, cel asanat de Banul Olteniei pentru liniştea urmaşilor urmaşilor, şi-a maşinilor lor de tipărit cupoane sub pravila lui Vacăroiu cel neştiutor de carte dar iute de a duce la îndeplinire Mizeria Istoricismului.
Reapăruţi parcă din durata lungă a istoriei a lui Fernand Braudel şi aflîndu-se ei în posesia conceptului de proprietate în devalmăşie, au dat marmotei ce e a marmotei şi glas peste timp mareşalului Antonescu, care întrebat la proces în 1946 de ce i-a adus la putere pe legionari a răspuns : " întrucît toată ţara era cu ei ". Neprinşi aşadar cu cartea lui Marx sub pernă, Mizeria filozofiei, ademeniţi de Popper cu Societatea deschisă la şliţ din UE, necititori de Milarepa ca să deosebească un Brâncuşi fals de un termopan autentic, dar iniţiaţi 45 de ani în Filozofia mizeriei lui Proudhon, ţara s-a vîndut de la sine cu ştampilă rotundă de la SIE, că a lor era atunci împarăţia cecurilor. Odată depăşite aceste stadii de capitalism primitiv, şocul votului ce va să vină era mult mai uşor de suportat, mai ales cînd de ales era unul care semăna cu Cuza, cel uşor de alungat pentru note proaste la purtarea ghiulului sau nesuflatul la timp in ciorbă. Întorşi fiecare pe la casele lor, fiecăruia după mărimea hobbyului i s-au încredinţat diverse gadgeturi: aşternuturi elveţiene, umbrele bulgăreşti, insectare cu licurici, saboţi olandezi, vuitoane la mîna a doua sau reviste cu ai Q mic.
Totul trebuia urzit în aşteptarea lui Ulise cel rătăcitor pe mări şi iubitor de escale în porturi cu zeamă bordeleză. Cînd s-a împlinit sorocul şi volta era singura manevră de neam prost acceptată de cancelariile de peste Tisa, cîţiva stropi strategici s-au scurs pe parchet şi tot românul plînsu MISA pe el. Ehe... copiii moşului, ca ţara să nu ajungă de poveste, trebuie o nouă prezentare, s-au prins şi ei că mitul cîrnatului tras în ţeapă în Piaţa Victoriei nu mai ajunge la toate gurile de meseni obişnuiţi cu tradiţionalul sînge la tavă. Aşadar se va pompa în toate instalaţiile apte încă de ceva turism nebalnear mitul săracului şi cinstitului descălecător de ţară şi al încălecătorului de îmbogăţiţi alogeni. Au ieşit deja la încălzire pentru europarlamentări, majoreta prestigioasei universităţi Madison Square Garden, o fostă mazetă de gazetă, cîţiva semidocţi locvace, o lojă de interlopi demni, vreo două cocote mistice, un set de consilieri de pluş, o garnitură de intelectuali de iarmaroc, un prigonit de peste ocean şi mai mulţi manelişti cu masterate. În celelalte ateliere de traforaj, penelopele care nu au urcat recamierul întregului mandat, pîndesc să le facă safteaua alături de vreo 322 de hiloţi rămaşi de la Termopilele anterioare, pentru care încă 5 ani ar fi parcă prea mult chiar şi pentru legendara lor răbdare de Itaca. Cu scut sau pe scut ? Aceasta-i întrebarea. Dar cine ? aici

Inghețat în teniși

citiți aici ce simțim și noi cînd scriem fără să gîndim.
Așa cum stă imortalizat parcă într-o poză de buletin fără analize la zi, gînditor și rece, cu degetul mîinii stîngi pe obrazul stîng, cu palma dreaptă zvîcnind gata să strîngă mînerul rachetei, trădat de privirea vie care ar striga new balls, profetul trecutului ne este contemporan încă tocmai pentru că aparține acelei familii de ziariști ce nu-și pierd sclipirea cînd moda lor deja a trecut. Stîngăcia scrisului cu mîna dreaptă mai poate face carieră pe "podișca pisicii" mizînd pe nesimțirea noastră, pentru că așa-i în teatru, acum pe scena desenată cu praf de calcar poate rătăci orice jucător care a exersat atîția ani la perete. Estetica guzganului rozaliu însă, n-o descoperi decît la duș, cînd pentru zgura din chiloții turcești e nevoie de ambele mîini.

Andra atacă pe centură

aici
După ce am citit, m-am prins (dar nu mă țin bine) în sfîrșit de ce "satul global" îi are la Cotidianul pe cei mai buni și mai drepți dintre tracii moldoveni trăitori la țară , nu pentru că au scăpat de săgețile gepide, nu pentru că și-au uitat cartela de lift în frigider și au urcat pe scara de incendiu după ce și-au dat foc la valiză, nu pentru că au avut o copilarie nefericită cu caprele Irinucăi, nu pentru că numele li s-ar termina prea multora în litera u de mînă, am luat la întîmplare o literă de pe pereții din redacție, dacă luam alt criteriu mă trezeam cu tot nomenclatorul de atroglodiței, apocnitorii, băi, care mai ești pe aicea că caii verzi îi fugărește tatulici prin altă aripă a clădirii unde se scrie numai cu verdele-n sus și e accesibilă doar după ce se termină împăduririle, ca să aibă și scufița roșie un loc de muncă.
Nu v-am spus încă dar o repet.

Cele mai cunoscute branduri evreiești au fost biblia, creștinismul si ICQ ; toate trei au depins de oameni pasionați care au răspîndit mesajul.

In termeni de marketing toți acești brokeri de informații din trecut au fost învinși pentru prima dată în 1517, cînd Luther printr-un gest fundamental pentru capitalism, a dăruit dreptul de interpretare a bibliei tuturor oamenilor:

“ religion is not about belief, is about behaviour “ au zis viitorii hughenoți pregătindu-se să scape din noaptea sfîntului Bartolomeu și să emigreze peste ape sub conspirativul WASP.

Nasol băi, am rămas fără viespi, numai albine dresate cu urdinișul la care pune Ursu botu și trîntori cu surse, care din tărie de caracter doresc să-și păstreze anonimatul pentru a nu le lua Vîntul fularul și sinecura.

O iau la fugă, în diorama din mijlocul redacției am numarat "12 oameni furioși". In loc să stea și ei cuminți la cina cea de taină pînă vine "tînărul ăla cu bmweuri" să le dea verdictul, îi mănîncă ( mă scuzați) în cur și dau cu banul cine să scrie titlul ăsta"Doctrina şocului": "biblia" antiglobalismului versus teoria conspiraţiei, ( dacă s-ar fi oprit aici mai era ceva) A căzut pajura-n cap, și după doua figuri de bambilici banu' a ales o damă, fără să știe că și ea aștepta să fie tradusă. (cartea)

Păi ce ne faceam fetelor, mai stăm după arabii ăștia să ni-i traducă pe anticii greci sau mergem la coafor ?

aici sunt banii dumneavoastră

aici
habemus papă-lapte
Nu vreți să intrați în politică domnule Vintilescu ? Hai vă rog eu. Păi țara arde și lacu-i plin de broaște.
Dacă aveți “îndrăzneala de a spera” vorbesc eu cu Vîntu, care să vorbească el cu Gușă, care să vorbească el cu Bușcu, care să vorbească el cu Vasiliu, care să vorbească el cu Ursu, băi, nu mai e nimeni la coadă, care vă dau eu banii ce să ne mai complicam.

broasca pe stomacul gol și supozitorul pe cale orală

Intrunite în celula de criză din spatele termopanelor de partid, doamnele care PeDaLează în gol prin înaltul copac de țară bananieră în care s-au urcat, n-or să scape nici ele de celulită dacă bombo se oferă să le ia pe rînd pe cadru.

*una dintre cele mai cumplite și eficiente torturi era aceea în care prizonierul era așezat pe o oliță în care era o broască și sub oliță ardea o flacară, în acest mod simplu pentru a scăpa de fierbințeală, broasca intra în anus.

Nu vreți să intrați în politică ? Hai vă rog eu. Păi țara arde și lacu-i plin de broaște.

Parla men tari în gură

aflăm de aici
că liftingul merge pe burtă și nu vrea să țopaie încă 2 trepte pe scara evoluției. Ca să ducă acasă o roabă de bani trebuie să "promulgă" mai întîi și gura lor ceva.