printuri în ATeLe

Jurnalism fracturist *.

Hard copy-uri cu CPM-uri prea mari, tiraje confidențiale ( BLAT ), nișele radio gugu radio gaga mușcă și ele copios din bugete,TVR-uri (taxa pe valoare redusă) cu public mediocru captiv, anunciatori în derivă, deranj mare mon cher.

Convențiile clasice ale vehicolelor media vor suferi severe ajustări ( reconfigurare, new design, interfațe de alt tip, redefinirea spațialităților și upgradare)

Dacă nu, nu.

New media, new entry și no name devin cu o celeritate demnă de respect vectori mai importanți datorită trendului de “ behaviorism interactiv “ și a apetenței publicurilor pentru componente multimedia și infotainment.

Studiile spun că un spațiu gol sau insuficient explorat sau o necesitate neacoperită trebuie imediat ocupate.

Noul val (liceeni și studenți) nu prea accede la grupuri de performanță și își formează noi modele de emancipare.

In on line sau în aerul străzii se simt mult mai aproape de limbajul și paternurile lor comportamentale cotidiene.

Sunt cei mai buni creatori de virale, diseminarea mesajelor, comunicare în timp real, asociere fără reguli și prejudecăți corporatiste, explorare de domenii avangardiste, ei știu cel mai bine ca viitorul devine ce îl facem noi să devină.

Ei sunt organizatorii viitorului imediat în care ceea ce astăzi se cumpară cineva va oferi gratis. Datorită internetului au acces la informațiile relevante, știu să le interpreteze și vor provoca orice fel de autoritate.

Ce crezi ? Eu cred că o să mai beau un pahar cu vin.

* Mulţi critici îl echivalează pur şi simplu limbajului indecent, licenţios, porcos şi vulgar care, cică, ar descrie o realitate a obsesiilor (în speţă sexuale) şi a dereglărilor psihice şi fiziologice, un univers al drogurilor şi aurolacilor, o lume fisurată în care nu ar mai funcţiona nici un fel de legi morale sau de alt ordin, o lume a deriziunii şi abjecţiei umane. În opinia acestor critici, în fracturism totul este permis: de la descrierea unei masturbări pînă la înjurarea cu cele mai murdare cuvinte a ordinii sociale sau politice din România sau din Republica Moldova. Este adevărat că acest limbaj (cu toată realitatea pe care o desemnează) a făcut carieră în textele multor scriitori fracturişti, dar tot atît de adevărat este că în primul manifest fracturist nu i se acordase prea mare atenţie. La începuturi, miza nu cădea neapărat pe utilizarea vorbelor fără perdea. La început, miza era un pic alta, cu toate că nu excludea nonconformismul, negarea ostentativă a reţetelor literare la modă şi sfidarea oricăror înregimentări obligatorii în rîndurile postmoderniştilor sau neomoderniştilor din noua eră postcomunistă. Dar fracturismul nu se limita la o simplă negare a unor practici literare textualiste, neoexpresioniste sau care ţineau de plierea literaturii biograficului şi cotidianului pe nişte scheme livreşti, metafizice, religioase sau mistice (amalgamul e diferit de la un scriitor la altul). El voia cu mult mai mult decît atîta.