La dreapta împrejur

Ce este o constituţie ? In Parlament, în mass media, în scundele taverne mohorîte, în aerul dezodorizat al mallurilor, pe uliţele satelor încremenite cu WCul în fundul curţii, în cartierele dormitor sau în ansamblurile rezidenţiale kitch, şi în general peste tot pe unde asfaltul patriei o permite, omul nou (noul om vechi) o invocă prin reprezentanţii lui, pe Nuţi, spaima cea de toate zilele a crezului lui tutelar, curat-murdar. Maniheimul rîsu-plînsu e doctrina sub care se defilează cu gura plină şi cu burta goală, egal. Sintagmele nedoctrinare merg acum şi alături de certitudini care au orînduit lumea pentru că ,nu-i aşa, legenda spune că dreptul constituit de lege este expresia forţei. Fără Magna Carta, fără Minima Moralia, dar umpluţi de recunoaşterea formală a forţei uninominalului, haiducii şi baronii refugiaţi pe muntele pleşuv, cu "cerul înstelat deasupra capului" şi legea morală în vine, aşteaptă căderea zăpezii ca să se rostogolească imaculaţi, odată cu bulgărele lui Nea Cutare. Ferdinand Lassalle ( în paranteză fie spus, nenea ăsta e autorul moral al primului PSD din toate timpurile) într-un discurs rămas clasic a dat următorul răspuns la întrebarea aia din capul trebii : "Constituţia este expresia raporturilor de forţă între clasele sociale".
La rigoare, parcă planul înclinat ar tinde să-i dea dreptate, lupta pentru putere se dă între diferiţii reprezentanţi ai proprietarilor. Erupţia de prea mulţi noi pretendenţi în arena vulcanilor noroioşi de partid şi de stat de pe la noi ia însă aspecte groteşti, amintind nu atît de societatea informaţională în care (mă scuzaţi) am călcat, cît de cea industrială, sau chiar mai rău, de cea milenaristă ţărănească şi ulterior muncitorească. Şi cum altfel să te simţi în societaţile în care dezvoltarea economică, realizarea din punct de vedere educativ şi moralitatea publică sînt deficitare, decît dezamăgit şi dezrădacinat psihologic. Aşa cum a scris Seymour Lipset în eseul Political Man (1963) vor cîştiga pariul cu agricultura acele servicii secrete care "se adresează nemulţumiţilor şi sufletelor dezrădăcinate, celor cu vieţile eşuate, celor lipsiţi de securitate economică, persoanelor neinstruite, primitive şi autoritare care există la fiecare nivel al societăţii"
In ţările dezvoltate în care a predominat o formă de moderaţie conservatoare, ideologia a pendulat între reforma liberală temperată şi reacţia tradiţionalistă nostalgică, radicalismul a fost lăsat pe seama micilor grupuri de intelectuali şi a rebelilor izolaţi, fără influenţă politică. Pentru Thierry Maulnier "motivul pentru care se nasc fascisme este eşecul politic şi social al democraţiei liberale". Pentru noi, lipsa de ideologie este peticită cu vulgata intelectualilor prea temerar de creduli, care prin devieri partizane şi găinării cu ştaif adîncesc tenace şi "credibil" complicitaţile insalubre ale purtătorilor de chipiu egal răspîndiţi într-un stat impecabil de haios întărit.